Referință istorică
DREB a fost înființat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse la 4 aprilie 1946, când dezvoltarea activităților externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse a solicitat insistent crearea unui organ bisericesc special care să poată asigura organizarea stabilă a acestui important aspect al vieții bisericești.
2009
Înaltpreasfințitul Mitropolit Ilarion de Volokolamsk, președinte al DREB din 2009
Prin decizia Sfântului Sinod din 31 martie 2009, episcopul Ilarion de Viena si Austria (acum mitropolit de Volokolamsk, vicar al eparhiei Moscovei) a fost numit președinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești.
În același timp, o parte dintre funcțiile DREB au fost transferate noului Departament pentru relațiile dintre Biserică și societate, însărcinat cu implementarea relațiilor cu organele legislative de stat, partidele politice, uniunile profesionale și de creație și alte instituții ale societății civile de pe teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei, iar reprezentanțele, metocurile, mănăstirile și parohiile stavropighiale, care anterior se aflau în jurisdicția DREB, au fost subordonate direct Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, iar pentru a-l ajuta pe Patriarh să administreze instituțiile din străinătate a fost creat un secretariat corespunzător. Filiala școlii postuniversitare a Academiei Teologice din Moscova, care funcționase pe lângă DREB, a fost transformată în Școala Bisericească Postuniversitară și Doctorală „Sfinții Chiril și Metodie, cei întocmai cu Apostolii”.
Departamentul pentru Relații Externe Bisericești menține relațiile Bisericii Ortodoxe Ruse cu Bisericile Ortodoxe Locale, biserici heterodoxe și asociații creștine, comunități religioase necreștine, organizații guvernamentale, parlamentare și publice din străinătate, organizații internaționale interguvernamentale, religioase și publice.
Departamentul pentru Relații Externe Bisericești este responsabil pentru informarea Preafericitului Părinte Patriarh și a Sfântului Sinod despre evenimentele și activitățile care au loc în afara Bisericii Ortodoxe Ruse și care ating interesele acesteia, elaborarea proiectelor de documente bisericești generale și a deciziilor care ating sfera relațiilor inter-ortodoxe, inter-creștine, interreligioase, internaționale și alte probleme din competența Departamentului.
1991
Înaltpreasfințitul Chiril, Arhiepiscop (din 1991 Mitropolit) de Smolensk și Kaliningrad, în prezent Preafericitul Părinte Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii.
Din 1989 până în 2009, Departamentul pentru Relații Externe Bisericești a fost condus de Înaltpreasfințitul Chiril, Arhiepiscop (din 1991 Mitropolit) de Smolensk și Kaliningrad, în prezent Preafericitul Părinte Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. În această perioadă s-au petrecut schimbări calitative în structura și activitățile DREB. Dialogul cu autoritățile de stat a atins un nivel fundamental nou, rezultând optimizarea relațiilor dintre Biserică și stat, extinderea și consolidarea contactelor și a cooperării cu organizațiile politice, publice, academice, culturale și alte organizații similare.
Departamentul a organizat procesul de elaborare a unui document care să prezinte atitudinea Bisericii față de diferite fenomene și probleme sociale – Bazele concepției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse, care a fost adoptat de Sinodul Arhieresc Jubiliar din anul 2000.
În 1997, în cadrul DREB s-a făcut o reorganizare a administrației sale, ceea a condus la apariția secretariatelor pentru relații inter-ortodoxe, pentru relațiile dintre Biserică și societate, pentru relații inter-creștine și secțiunile pentru instituțiile din străinătate, pelerinaje ortodoxe și, ulterior, Serviciul de comunicare și Sectorul de publicații, ceea ce a dus la o creștere considerabilă a eficienței activității Departamentului în ansamblu.
La 17 mai 2007, prin semnarea „Actului de Comuniune Canonică”, a fost restabilită unitatea deplină între Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor, care a fost rezultatul unor îndelungate consultări și negocieri desfășurate cu implicarea activă a DREB.
Motivat de grija pastorală pentru compatrioții ortodocși care, din cauza proceselor de migrație, s-au trezit în afara granițelor Patriei noastre, DREB a mărit considerabil numărul parohiilor și al instituțiilor Patriarhiei Moscovei în străinătate, care în 2008 se ridica la 316 parohii și 16 mănăstiri în 51 de țări din lume. În plus, în afara teritoriului canonic al Patriarhiei Moscovei, există 19 mănăstiri și aproximativ 300 de parohii ale Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei.
După trecerea la cele veșnice a Preafericitului Părinte Patriarh Alexei al II-lea, pe 6 decembrie 2008, Sfântul Sinod l-a ales pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril locțiitor al scaunului patriarhal, iar în data de 27 ianuarie 2009, sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. Întronarea Preafericitului Părinte Patriarh Chiril a avut loc în data de 1 februarie 2009, în Catedrala „Hristos Mântuitorul”.
1981
Înaltpreasfințitul Filaret Vahromeev, Mitropolit de Minsk și Belarus
Înaltpreasfințitul Mitropolit Filaret a avut onoarea de a conduce Departamentul pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei în timpul perioadei îndelungate de pregătire a Bisericii Ortodoxe Ruse pentru celebrarea a 1000 de ani de la Botezul Rusiei și chiar în timpul acestei celebrări solemne. Înaltpreasfințitul Filaret a fost președintele departamentului din 1981 până în 1989.
Sub conducerea Înaltpreasfințitului Părinte Filaret, Departamentul pentru Relații Externe Bisericești a adus o contribuție, excepțională ca volum, complexitate și importanță, la procesul bisericesc general legat de sărbătorirea marii aniversări în iunie 1988. Sărbătorirea a 1000 de ani de la Botezul Rusiei a trezit memoria istorică a multor popoare care locuiau în Uniunea Sovietică, a dobândit caracterul unui eveniment național și s-a arătat a fi un impuls puternic pentru restabilirea locului potrivit al Bisericii Ortodoxe Ruse în viața societății și pentru renașterea treptată a tradițiilor seculare ale slujirii și mărturiei sale aduse poporului lui Dumnezeu.
1972
Înaltpreasfințitul Iuvenalie Poyarkov, Mitropolit de Krutițî și Kolomna
Din 1972 până în 1981,funcția de președinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești din cadrul Patriarhiei Moscovei a fost deținută de Înaltpreasfințitul Părinte Iuvenalie, Mitropolit de Krutițî și Kolomna, care, cu devotament profund față de ascultarea care i-a fost încredințată, a condus lucrările DREB cu asiduitate și în cunoștință de cauză.
1960
Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim Rotov
Din 1960 până în 1972, Departamentul pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei a fost condus de Înaltpreasfințitul Nicodim Rotov, Mitropolit de Leningrad și Novgorod, care a combinat bogăția de idei, atât de necesare Bisericii, cu hotărârea și perseverența în implementarea lor.
Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim a trebuit să depășească dificultăți imense cauzate de autoritățile civile și a făcut acest lucru cu fidelitate față de principiile atât de caracteristice lui. Activitatea externă, mai ales internațională a Bisericii în anii persecuției, a avut o importanță esențială pentru a opri extinderea prigoanelor și pentru a face imposibil sau măcar dificil pentru autorități să închidă și să distrugă mănăstirile și bisericile.
Căutând să numească episcopi tineri în scaunele din străinătate, a creat oportunități pentru transferul lor ulterior pe teritoriul canonic al Bisericii. Drept urmare, episcopatul Bisericii Ortodoxe Ruse a devenit considerabil mai tânăr și sporit numeric.
1946
Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae Yarușevici
Înaltpreasfințitul Nicolae Yarușevici, Mitropolit de Krutițî și Kolomna, a condus Departamentul pentru Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Moscovei din 1946 până în 1960.
Această perioadă de activitate a Departamentului a determinat în mare măsură natura relațiilor externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse în etapa actuală, a aprofundat formele tradiționale ale relațiilor inter-bisericești și a inițiat o serie de noi direcții în această sferă a activității bisericești.
Trebuie menționat în mod special că, în acea perioadă, activitatea pacificatoare a Bisericii și primele sale contacte cu organizațiile publice au condus treptat la ieșirea din izolare și au construit primele punți de legătură cu statul și cu lumea politicii, a științei și a culturii.