Mitropolitul Antonie de Borispol: sosirea Patriarhului Constantinopolului la Kiev nu s-a remarcat a fi un eveniment semnificativ în viața spirituală a Ucrainei
Potrivit ierarhului Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, vizita conducătorului Fanarului, „în afară de adăugarea unor noi probleme și linii despărțitoare în societatea ucraineană, nu s-a evidențiat cu nimic special”. Mai mult, aceasta a provocat o înrăutățire a situației în unele regiuni din Ucraina: autoritățile locale, percepând sosirea Patriarhului Bartolomeu ca un semnal de sprijin al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” schismatice din partea conducerii superioare a statului, „au început să contribuie și mai activ la încălcarea drepturilor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice”.
Arhipăstorul a subliniat că sosirea Patriarhului Constantinopolului la Kiev nu s-a remarcat drept un eveniment semnificativ în viața spirituală a Ucrainei, ci mai degrabă ca o defavoare la adresa conducătorului Fanarului însuși: „Întreaga lume ortodoxă a văzut că în spatele deciziei de legalizare a schismaticilor din „Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană ” și „Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei de la Kiev” nu se află dorința poporului ucrainean și că sprijinul acestui demers, în realitate, a fost nesemnificativ. Iar din moment ce este așa, rezultă următorul fapt: Constantinopolul s-a mințit atât pe sine, cât și celelalte Biserici Locale atunci când a susținut că acordarea autocefaliei pentru Ucraina se bazează pe o cerere din partea majorității covârșitoare a ucrainenilor”.
În plus, potrivit ierarhului, „Biserica Ortodoxă din Ucraina” schismatică se confruntă cu propria scindare: „Filaret Denisenko recreează „patriarhia independentă de la Kiev”, deoarece consideră că „tomosul” i-a supus pe schismaticii ucraineni Istanbulului. Mai mult, el a pus sub semnul întrebării legitimitatea alegerii lui Dumenko ca șef al „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” schismatice. Interesant este că această poziție este susținută și de un număr de „episcopi” influenți ai așa-numitei biserici menționate. Ei cred că au fost înșelați: la un moment dat li s-a garantat că va fi organizat un „sinod local” în urma căruia ar putea fi ales un cu totul alt șef al acestei structuri. Acestui fapt i se adaugă și dezorganizarea din viața administrativă a grupării conduse de Dumenko. În cadrul ei, până în prezent, mai mulți „episcopi” sunt obligați să coexiste simultan în cadrul unor anumite regiuni. Este clar că acest lucru duce la conflicte și tulburări”.
Potrivit Mitropolitului Antonie de Borispol, există o anumită tensiune și în relațiile dintre schismatici și Fanar. „Nu toată lumea din „Biserica Ortodoxă din Ucraina” schismatică este de acord cu obligația specificată în „tomos” de a transfera parohiile din străinătate sub controlul Patriarhiei Constantinopolului, – a constatat ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice. Tocmai de aceea susținătorii structurii create cu sprijinul lui Poroșenko caută acum oportunități de revizuire a decretului emis de Patriarhul Bartolomeu. Congresul Mondial al Ucrainenilor a ridicat deja în fața fanarioților problema extinderii jurisdicției „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” schismatice în afara Ucrainei. Și este destul de evident că Patriarhia Constantinopolului nu este chiar de acord cu acest lucru: astfel, este pusă sub semnul întrebării supremația Fanarului asupra acestei structuri schismatice, consacrată de „tomos”, care presupune consimțământul schismaticilor ucraineni cu deciziile „bisericii-mamă” care îi conduce”.
Vlădica Antonie a mai menționat că, în ciuda faptului că în prezent „Biserica Ortodoxă din Ucraina” schismatică este recunoscută formal de trei Biserici Locale – Alexandrină, Elenă și Cipriotă – în cadrul fiecăreia dintre acestea există un dezacord serios cu deciziile Întâistătătorilor lor de a sprijini legalizarea structurii. Astfel, în Patriarhia Alexandriei, un grup de clerici au ridicat problema transferului într-o altă jurisdicție, deoarece nu vor să se afle sub omoforul celui care i-a recunoscut pe schismatici și, astfel, a pășit el însuși peste linia schismei.
„Nemulțumiți de pasul anticanonic al conducătorului lor sunt și în Biserica Greciei. Merită să reamintim cel puțin faptul că, în 2019, foștilor mitropoliți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, iar acum „ierarhi ai structurii schismatice”, Simeon Șostațki și Alexandru Drabinko, care se aflau, așa cum era indicat în anunțurile corespunzătoare, în „primul mare pelerinaj în Grecia după recunoașterea „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” schismatice de către Biserica Ortodoxă Greacă” le-a fost refuzată săvârșirea Liturghiei în lăcașurile Bisericii Grecești. O opoziție foarte puternică față de decizia Arhiepiscopului Hrisostom cu privire la problema ucraineană se observă în Biserica Ciprului. În special Mitropolitul Atanasie de Limassol nu-l consideră pe Epifanie întâistătător legitim din motivele indicate în canoanele sfinte. Mai mult, Vlădica, care are o autoritate mare în mediul bisericesc, nu este de acord cu recunoașterea „Bisericii Ortodoxe din Ucraina” schismatice de către conducătorul Bisericii Cirpului, deoarece acest lucru s-a întâmplat fără vreo notificare și fără acordul Sfântului Sinod”, a subliniat arhipăstorul.
Comentând posibilitatea de a împuternici Patriarhia Ierusalimului sau Antiohiei cu puterile unui coordonator în Ortodoxia universală, deoarece aceste Biserici se numără printre primele scaune în diptic, Administratorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice a declarat că acest lucru ar trebui rezolvat în mod sobornicesc. El a reamintit, de asemenea, că în istoria Bisericii există multe cazuri când Sinoadele au condamnat anumite acțiuni ale Patriarhiei de Constantinopol și ereziile răspândite de aceasta. Ca exemplu, ierarhul a adus convocarea în 1443 de către Patriarhul Ierusalimului a Sinodului Întâistătătorilor Bisericilor din Răsărit, la care au fost condamnate Uniația feraro-florentină a Patriarhiei Constantinopolului cu catolicii și însuși patriarhul unionist Mitrofan al II-lea al Constantinopolului cu ierarhii care, împreună cu el, au trădat credința ortodoxă.
„De asemenea, putem reaminti convocarea la Ierusalim a Sinodului din 513, care s-a opus ereziei monofizite răspândite în Biserica din Constantinopol și Sinodul din 1672, care a avut ca rezultat aprobarea Mărturisirii de credință Ortodoxă în 18 capitole, impus de-a lungul timpului ca un important document de învățătură al credinței întregii Biserici Ortodoxe”, a spus Mitropolitul Antonie.
Referindu-se la conflictul care a izbucnit între Bisericile Ortodoxe din Antiohia și Ierusalim din cauza jurisdicției canonice asupra Qatarului, ierarhul a menționat că, în prezent, „la nivelul acestor Biserici, se elaborează mecanisme pentru soluționarea problemei corespunzătoare”. „Să sperăm că totul se va încheia cu o rezolvare deplină a acesteia. Faptul este foarte important, deoarece pe fondul provocărilor care sunt generate pe malul Bosforului pentru întreaga Biserică universală, pur și simplu nu ne îngăduim să agravăm conflictele”, a constatat Mitropolitul Antonie de Borispol și Brovarî.
Serviciul de comunicare al DRBE