Declarația Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu adoptarea de către Rada Supremă a Ucrainei a unui proiect de lege care vizează lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene
Serviciul de comunicare al DREB, 22.08.2024. La 22 august 2024, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse au aprobat la distanță textul declarației publicate mai jos (Jurnalul nr. 102).
La 20 august 2024, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat în a doua lectură proiectul de lege „Cu privire la protecția ordinii constituționale în domeniul activităților organizațiilor religioase”, care permite interzicerea în instanță a activităților oricăror comunități religioase de pe teritoriul Ucrainei în cazul în care acestea sunt „afiliate” unor organizații religioase din Rusia. Pentru decizia judecătorească relevantă, va fi suficientă încheierea unei „expertize religioase”, care, în condițiile „vânătorii de vrăjitoare”, poate fi și va fi falsificată.
Inițiatorii și susținătorii proiectului de lege din Ucraina - oficiali guvernamentali la nivel înalt, deputați ai Radei Supreme, politicieni și personalități publice radicale de dreapta, reprezentanți ai organizațiilor schismatice și ai Bisericii Greco-Catolice Ucrainene - nu ascund faptul că proiectul de lege este îndreptat direct împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene; că scopul acestei legi este de a o lichida pe aceasta și toate comunitățile sale sau de a le transfera forțat către alte organizații religioase. Sute de mănăstiri, mii de comunități, milioane de credincioși ortodocși din Ucraina se vor afla în afara cadrului legal, pierzându-și proprietatea și locul de rugăciune.
În perioada 2014-2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a remarcat în mod repetat presiunea asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care are caracteristici incontestabile ale politicii antireligioase a statului. Adoptarea de astăzi a legii este o dovadă a neputinței regimului, care de-a lungul existenței sale politice a încercat în mod constant, pas cu pas, să slăbească, să divizeze și să distrugă Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat în repetate rânduri unor organizații precum ONU, OSCE și Consiliului Europei, precum și liderilor comunităților religioase din lume, mărturisind despre persecuția credincioșilor din Ucraina. În ciuda faptului că mulți experți și organizații pentru drepturile omului din Occident au recunoscut încălcări ale drepturilor credincioșilor din Biserica Ortodoxă Ucraineană, acest lucru nu a devenit un obstacol în calea adoptării unui proiect de lege care distruge însuși conceptul de libertate de conștiință și drepturile fundamentale ale omului.
Contextul constant al politicii de persecuție a Bisericii este campania anti-bisericească calomnioasă de lungă durată a mass-media ucrainene, care vizează defăimarea Ortodoxiei canonice, provocând și justificând confiscările în masă ale bisericilor, sub pretextul de „convertire voluntară”. Aceste confiscări sunt organizate de susținătorii schismei și de naționaliștii radicali, cu sprijinul autorităților locale, al serviciilor speciale și al agențiilor de aplicare a legii. De regulă, acestea sunt însoțite de violență și bătăi în masă ale clerului și credincioșilor. Se efectuează confiscări și încercări de confiscare a celor mai mari mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene și evacuarea forțată a locuitorilor acestora.
Presiunea directă exercitată de serviciile de securitate ucrainene asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a episcopilor și clerului acesteia continuă. Pe lângă amenințări și șantaj, această presiune s-a manifestat prin deschiderea a zeci de dosare penale inventate și verdicte nedrepte pe motive politice. O serie de arhipăstori și păstori ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt arestați, încarcerați sau au primit sentințe nedrepte. În perioada 2014-2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a remarcat în mod repetat presiunea asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, purtând caracteristici incontestabile ale politicii antireligioase a statului. Adoptarea de astăzi a legii este o dovadă a neputinței regimului, care de-a lungul existenței sale politice a încercat în mod constant, pas cu pas, să slăbească, să divizeze și să distrugă Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Într-o serie de regiuni și localități din Ucraina, autoritățile locale au „interzis” în mod direct activitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, închizându-i cu forța bisericile, împiedicând slujbele religioase, confiscând în mod ilegal parcelele de teren aparținând mănăstirilor și bisericilor sale.
Nereușind să slăbească Biserica canonică din Ucraina, să-i zdruncine unitatea, autoritățile locale au decis interzicerea directă a acesteia.
Prin amploarea și caracterul său centralizat, această măsură poate depăși toate represiunile istorice anterioare, îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, inclusiv persecuțiile Uniunii Greco-Catolice din Brest, și este comparabilă cu astfel de precedente istorice triste, cum ar fi persecuțiile din Imperiul Roman sub Nero și Dioclețian, sau așa-numita descreștinare a Franței din timpul Revoluției Franceze din secolul al XVIII-lea, represiunea ateistă din Uniunea Sovietică sau distrugerea Bisericii Ortodoxe Albaneze în anii 1960 de către regimul lui Enver Hoxha.
Proiectul de lege adoptat este incompatibil cu noțiunea de stat de drept și este o declarație politică menită să legalizeze distrugerea comunității religioase majoritare. Legea stipulează anumite criterii care permit identificarea grupurilor de persoane aparținătoare la Biserica Ortodoxă Ucraineană și efectuarea în mod deliberat a represiunii politice împotriva acestora.
Cu deosebită amărăciune trebuie să remarcăm rolul negativ al Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului și al ierarhilor asemenea lui. Prin acțiunile lor unilaterale, pripite și contrare spiritului sfintelor canoane, ei nu au făcut decât să agraveze schisma bisericească din Ucraina, fără a o vindeca. Conducerea schismaticilor recunoscuți de Fanar a cerut cu deosebită furie adoptarea unei legi privind interzicerea de facto a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Iar Patriarhul Bartolomeu, care anterior susținuse public urmărirea penală și arestarea ierarhilor și clericilor săi, acum, precum marii preoți Ana și Caiafa, a sprijinit în mod deschis acțiunile autorităților de stat, al căror scop este răstignirea și distrugerea Bisericii canonice din Ucraina. Patriarhul Constantinopolului este astfel personal responsabil pentru organizarea persecuției credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Exprimându-ne convingerea fermă că porțile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos (Mt. 16.18), așa cum nici persecuțiile cele mai crude nu au biruit-o înainte, iar creștinii ortodocși din Ucraina vor înfrunta cu curaj și fermitate noile încercări pregătite pentru ei și le vor birui prin puterea lui Iisus care ne-a iubit (Rom. 8.37) - facem apel la plinătatea întregii Ortodoxii mondiale să își întărească rugăciunile pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană, care se află în necaz pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Iisus Hristos (Apoc. 1.9).
Facem apel la organizațiile internaționale pentru drepturile omului să răspundă imediat și obiectiv la opresiunea flagrantă a credincioșilor din Ucraina.