Surorile Mănăstirii Piuhtițk au trimis din nou o adresă parlamentului estonian în legătură cu amendamentele propuse la Legea privind Bisericile și Parohiile

Serviciul de Comunicare al DREB, 27.02.2025. Pe 16 februarie 2025, stareța Mănăstirii de maici Piuhtițk, egumena Filareta (Kalaceva), și surorile așezământului monahal au adresat din nou o scrisoare Parlamentului Republicii Estonia, în legătură cu planurile de a forța mănăstirea, prin modificări aduse Legii privind Bisericile și Parohiile, să-și schimbe jurisdicția sau să fie lichidate. Mesajul anterior fusese publicat pe 11 februarie a.c..

În noua adresare către Parlamentul Republicii Estonia se spune:

„Stimate președinte al Riigikogu, Lauri Hussar!

Ne-a determinat să vă transmitem profunda îngrijorare pentru soarta Mănăstirii noastre de maici Adormirea Maicii Domnului din Piuhtițk.

Acum mai bine de un secol, mai exact acum 134 de ani, a fost întemeiată la Kuremäe, pe Muntele Sfânt, și de atunci, indiferent de furtunile care au bântuit în jurul său, de războaiele și revoluțiile care au zguduit lumea, indiferent de schimbările de putere – nu și-a încetat niciodată pentru o zi lucrarea iubirii față de Dumnezeu. Oricât de întunecată ar fi fost lumea, aici totul era luminat de dragostea omului pentru Milostivul Dumnezeu. Rugăciunea în mănăstire nu s-a oprit nici măcar pentru o zi.

Și iată că acum se întâmplă ceva ce nu putem înțelege și care ne umple inimile de durere. Ni se cere să rupem legătura noastră canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă pentru a trece sub Constantinopol. Și aceasta nu este doar o încălcare a canoanelor bisericești, ci este ca și cum cineva ar fi forțat să-și părăsească mama. Ea l-a crescut, l-a îngrijit întreaga viață, iar acum ar trebui să o lepede? Să ne împovărăm sufletele cu un astfel de păcat? Și pentru ce? Pentru liniștea și bunăstarea noastră?

Dorim să răspundem cu cuvintele lui Hristos, Care nu s-a lăsat ispitit: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești” (Matei 4, 10).

Spunem pentru a nu știu câta oară că tot ceea ce ni se impută nu ține de faptele mănăstirii noastre. Noi, viețuitoarele Mănăstirii Piuhtițk, suntem întotdeauna străine de politică și nu am luat niciodată parte la jocurile din arena politică.

Ne-am retras în chiliile noastre pentru a ne feri de lume, de patimi, de dispute și confruntări, de preocupările lumii consumate de agitația cotidiană. În spațiul vieții noastre monahale există doar Domnul, iar fundamentul acesteia este rugăciunea și munca.

Nu mai este nevoie să spunem că orice intervenție a lumii în viața monahală ne provoacă suferință și ne umple de teamă pentru viitor.

Singura mănăstire de maici care a supraviețuit în timpul perioadei sovietice în Biserica Ortodoxă Rusă este Mănăstirea Piuhtițk. Nu am uitat niciodată acest lucru și întotdeauna, la slujbele noastre zilnice, ne-am rugat cu recunoștință și continuăm să ne rugăm pentru țara estoniană, pentru conducători și pentru nobilul ei popor.

Sperăm că cei aflați la putere ne vor auzi în cele din urmă și că Republica Estonia va înțelege îngrijorarea noastră. Nu există nicio lege care să oblige niște monahii nevinovate, care respectă legea, să renunțe la poruncile lui Hristos pentru a satisface dorințele de moment ale politicienilor. Noi, viețuitoarele mănăstirii, suntem plasate, fără consimțământul nostru, într-un spațiu unde domnesc ignoranța și noi „zeități”, care susțin un adevăr în afara lui Hristos.

Noi, monahiile de la Piuhtițk, vom rosti cu bucurie duhovnicească, deși în șoaptă, cuvintele unui mare creștin: „Mai bine rămân cu Hristos, decât cu un adevăr fără Hristos”.