Preafericitul Patriarh Chiril: Bisericile Rusă și Sârbă ar putea aduce o contribuție comună la vindecarea afecțiunilor care există în familia ortodoxă
Serviciul de Comunicare al DREB, 16.03.2024. La 16 martie 2024, la finalul slujbei de înmormântare organizată pentru șeful Reprezentanței Bisericii Sârbe la Moscova, Episcopul Antonie de Moravici, care a fost săvârșită în Catedrala Mântuitorului Hristos de către Preafericitul Patriarh Chiril al Moscovei și a Toată Rusia și Preafericitul Părinte Patriarh Porfirie al Serbiei, a avut loc o masă de pomenire, la care au luat parte întâistătătorii și ierarhi ai celor două Biserici, clerici, reprezentanți ai autorităților de stat din Serbia, rude și prieteni ai defunctului.
În cuvântul său de la trapeză, Preafericitul Patriarh Chiril și-a exprimat bucuria că are ocazia de a comunica personal cu Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, care păstorește „Biserica care ne este cea mai apropiată din punct de vedere cultural, spiritual, istoric, Biserica cuviosului popor sârb”, deși prilejul este unul trist.
„Dar pentru noi, creștinii, moartea nu este asociată cu o pierdere definitivă a conexiunii cu cel care a murit. Pe pământ menținem această legătură prin rugăciune și apoi, după ce adormim și trecem în acea lume în care se găsesc deja cei răposați, sperăm că vom avea parte de comunicare și acolo, căci în Împărăția lui Dumnezeu nu pot exista restricții care să provoace întristare omului, nu poate să existe nici durere, nici suferință. Iar lipsa de comunicare cu cei dragi, cu cei apropiați, este mereu durere. Fără îndoială, în Împărăția Cerurilor, dacă suntem vrednici să vedem slava lui Dumnezeu, comunicarea pe care o pierdem aici prin moartea fizică a unei persoane va fi restabilită”, a spus Preafericirea Sa.
Preafericirea Sa a subliniat că el și mulți episcopi și clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse au avut relații foarte bune, frățești, de prietenie cu cel adormit în Domnul: „ El era unul de-al nostru – nu exista nici un fel de distanțare, nici sentimentul că este străin sau reprezentant al altei Biserici. Era o persoană dragă, apropiată nouă. De aceea, noi percepem moartea lui ca fiind moartea unei persoane dragi.”
„Dar în viețile oamenilor, necazurile și bucuriile sunt împletite. Iar pomenirea și participarea de astăzi la înmormântarea dragului nostru frate este însoțită de bucuria întâlnirii cu Preafericitul Patriarh Porfirie al Serbiei, cu frații noștri din venerabila sa suită,”, a continuat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse. – De fiecare dată când ne întâlnim, ne dăm seama de apropierea noastră – spirituală, istorică, culturală, precum și de apropierea în vederile noastre asupra a ceea ce se întâmplă în lume, inclusiv în relațiile inter-ortodoxe. Pentru aceasta îi mulțumesc sincer atât Întâistătătorului, cât și întregului episcopat al Bisericii Sârbe și întregului popor sârb”.
„Să dea Dumnezeu ca nicio circumstanță externă să nu umbrească relația noastră. Să ne dea Dumnezeu să lucrăm împreună pentru unitatea Sfintei Ortodoxii. Și pentru aceasta trebuie să dăm noi înșine un exemplu de unitate. Și cele două Biserici ale noastre dau un astfel de exemplu”, a declarat Preafericitul Patriarh Chiril. El a subliniat că, menținând unanimitatea, Bisericile Rusă și Sârbă pot „aduce o contribuție comună la vindecarea acelor afecțiuni care, din păcate, există astăzi în familia ortodoxă”.
La rândul său, Preafericitul Patriarh Porfirie al Serbiei, exprimându-și solidaritatea cu cuvintele Preafericitului Patriarh Chiril despre regretatul Episcop Antonie, a spus: „Personalitatea sa servește ca dovadă a unității celor două Biserici, pentru că a fost fratele nostru, dar era și fratele vostru. Pentru el nu a existat graniță între cele două Biserici Locale, iar în personalitatea și slujirea sa s-a văzut cel mai bine că suntem cu adevărat Biserica cea Una, Sobornicească și Apostolică. Prin credința sa, prin viața sa, Episcopul Antonie de Moravica ne cheamă să ne rugăm pentru el, ne cheamă să continuăm să lucrăm pe calea pe care a urmat-o el - calea unității Bisericii, în acest caz unitatea Bisericilor Ortodoxe Ruse și Sârbe.”
În același timp, după cum a remarcat Patriarhul Porfirie, episcopul Antonie nu este o excepție în episcopia sârbă, „el este un exemplu în toate cele ce înseamnă Soborul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Sârbe, mai ales în modul în care este percepută Biserica Ortodoxă Rusă”.
El a subliniat cu recunoștință aportul adus de Biserica Ortodoxă Rusă și de poporul rus față de Biserica Sârbă și poporul Serbiei, remarcând în special situația în care se află regiunile din Kosovo și Metohija. „Spun: „sfinții din Kosovo și Metohija” pentru că fără ei nu este doar imposibil să ne imaginăm poporul sârb, ci și perspectivele Bisericii noastre Ortodoxe, viitorul ei sunt amenințate”, a subliniat Sanctitatea Sa. – Prin urmare, avem mare nevoie de rugăciunile voastre atât pentru noi, cât și pentru Kosovo și Metohija. Înțelegem perfect că situația în care se află acum Kosovo și Metohija, desi este tragică, nu este cum ne-am fi dorit; dar fără Rusia, fără Biserica Rusă, ar fi fost și mai rea.”
„Vă mulțumesc încă o dată, Sanctitatea Voastră, pentru tot, Dumnezeu să dea unitate, armonie și putere poporului rus, pentru ca în acest moment istoric foarte greu pentru el, poporul rus să facă tot ce depinde de el. Pentru că prin harul lui Dumnezeu, treburile și împrejurările se vor dezvolta în așa fel încât Ortodoxia și Sfânta Biserică să prevaleze. Pentru ca Sfânta Rusie să fie învingătoare”, a spus Preasfericitul Patriarh Porfirie.
La finalul mesei, Preafericitul Patriarh Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii a subliniat din nou importanța unității spirituale a celor două popoare, Biserica Rusă și cea Sârbă, exprimându-și încrederea că această unitate de astăzi „nu poate fi distrusă de nicio forță externă.” Sanctitatea Sa a remarcat că cele două Biserici împreună nu numai că pot face multe „pentru popoarele noastre, ci și pot influența atmosfera spirituală din mediul pan-ortodox”.