Preafericitul Părinte Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii

Preafericitul Părinte Patriarh Chiril

Informații biografice generale

Preafericitul Părinte Patriarh Chiril (cu numele de mirean Vladimir Mihailovici Gundeaev) s-a născut în 20 noiembrie 1946 în orașul Leningrad.

Tatăl său, Mihail Vasilievici Gundeaev, a fost preot. A murit în 1974. Mama sa, Raisa Vladimirovna Gundeaev, a fost profesoară de limbă germană. În ultimiii ani de viață a fost casnică. A murit în 1984. Fratele său mai mare, părintele protoiereu Nicoale Gundeaev, a fost profesor la Academia de Teologie și paroh onorific la Catedrala „Schimbarea la Față”, ambele din Sankt Petersburg.Bunicul său, iereul Vasile Stepanovici Gundeaev, a fost deținut la Solovăț. Pentru activitatea bisericească desfășurată și pentru lupta cu renovaționismul în anii '20, '30 și '40, a fost întemnițat și exilat în mai multe rânduri.

După absolvirea clasei a VIII-a din școala generală, V. Gundeaev s-a angajat la Expediția Geologică Complexă a Direcției Geologice de Nord-Vest din Leningrad, unde a lucrat între 1962-1965 ca tehnician cartograf, combinând munca cu studiile la liceu. După absolvirea liceului în 1965, a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox, iar mai apoi la Academia Teologică Ortodoxă din Leningrad pe care a absolvit-o cu brio în anul 1970 cu gradul academic de candidat în teologie.

În data de 3 aprilie 1969 este tuns în monahism de Mitropolitul Nicodim (Rotov) de Leningrad şi Novgorod primind numele de Chirill. Același mitropolit îl hirotonește ierodiacon în 7 aprilie, și ieromonah în 1 iunie a aceluiași an. Din anul 1970 până în anul 1971 este profesor de Teologie Dogmatică şi asistent al Inspectorului General al Şcolilor Teologice din Leningrad; în acelaşi timp este secretar personal al Înaltpreasfinţitului Părinte Nicodim, Mitropolit de Leningrad şi Novgorod și îndrumător de clasă la anul I de Seminar.

În data de 12 septembrie 1971 a fost ridicat la treapta de arhimandrit.

Între anii 1971-1974 a fost reprezentantul Patriarhiei Moscovei la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva.

În perioada 26 decembrie 1974 – 26 decembrie 1984 a îndeplinit funcţia de Rector al Academiei Teologice şi al Seminarului Teologic Ortodox din Leningrad.

În data de 14 martie 1976 a fost hirotonit în treapta de episcop de Vâborg, iar în 2 septembrie 1977 a fost ridicat la treapta de Arhiepiscop.

Din data de 26 decembrie 1984 este numit Arhiepiscop de Smolensk şi Veazemsk. Începând cu anul 1986 devine ocârmuitor al parohiilor din regiunea Kaliningrad.

Din 1988 a fost numit Arhiepiscop de Smolensk şi Kaliningrad.

Din data de 13 noiembrie 1989 până în anul 2009 a fost Președinte al Departamentului de Relaţii Externe (din august 2000 — Departament al Relaţiilor Externe Bisericești), membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

În data de 25 februarie 1991 este ridicat la treapta de Mitropolit.

Din data de 6 decembrie 2008 este numit locțiitor al scaunului patriarhal. În data de 27 ianuarie 2009, sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe mitropolitul Chirill ca Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii.

În data de 1 februarie 2009 a avut loc intronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Chiril.

Studiile. Ostenelile sub îndrumarea Mitropolitului Nicodim Rotov

După absolvirea clasei a VIII-a din școala generală, V. Gundeaev s-a angajat la Expediția Geologică Complexă a Direcției Geologice de Nord-Vest din Leningrad, unde a lucrat între 1962-1965 ca tehnician cartograf, combinând munca cu studiile la liceu.

După absolvirea liceului în 1965, Vladimir planifica să intre la Facultatea de Fizică a  Universității de Stat din Leningrad și, după ce avea să absolve studiile superioare laice, să se dedice slujirii în calitate de cleric. Însă fratele său mai mare, Nicolae, care studia pe atunci la Seminarul Teologic Ortodox din Leningrad, i-a aranjat o întâlnire cu Înaltpreasfințitul Părinte Nicodim Rotov, Mitropolit de Leningrad. Această întâlnire a devenit decesivă în destinul viitorului Patriarh: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicodim l-a sfătuit să dea admiterea direct la Seminar. 

La începutul anului 1966, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim l-a numit pe Vladimir secretar personal. Formându-și deja o părere despre abilitățile remarcabile ale studentului Gundeaev, Părintele Mitropolit i-a stabilit o condiție — însușirea accelerată a cunoștințelor: în decursul unui an, Vladimir trebuia să parcurgă materia și să promoveze examenele pentru 2 ani. De atunci, a început slujirea bisericească a lui Vladimir Gundeaev, plină de osteneli necontenite și de o listă tot mai mare de responsabilități. Un exemplu pentru el a fost Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim, în vârstă de treizeci și șase de ani, care, pe lângă conducerea uneia dintre cele mai mari eparhii rusești, a condus în același timp Departamentul de relații externe al Bisericii Ortodoxe Ruse — DREB, care a devenit de fapt centrul de luare a deciziilor privind politica internă și externă a Bisericii în acei ani. 

În data de 3 aprilie 1969, Vladimir a fost tuns în monahism de Mitropolitul Nicodim primind numele în cinstea Sfântului Chiril, cel întocmai cu Apostolii și luminătorul slavilor. În data de 7 aprilie, de sărbătoarea Bunei Vestiri  a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a fost hirotonit de către Mitropolitul Nicodim întru ierodiacon, iar în 1 iunie a aceluiași an întru ieromonah.

De-a lungul anilor de muncă cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim, însoțindu-l pe acesta din urmă și cunoscând din practică activitățile internaționale ale Bisericii Ortodoxe Ruse, a participat la întrunirile celui de al III-lea Congres pan-creștin al Păcii de la Praga, celei de a IV-a Adunări a Consiliului Mondial al bisericilor în Uppsala (Suedia), la reuniunile comitetului central al Consiliului Mondial al bisericilor și ale Comisiei de Tineret al Conferinței creștine de pace. 

În 1970, părintele ieromonah Chiril a absolvit cu brio și cu gradul academic de candidat în teologie Seminarul Teologic Ortodox și Academia Teologică Ortodoxă, parcurgând în patru ani un ciclu de studiu de opt ani.

În perioada 26 decembrie 1974 – 26 decembrie 1984 a îndeplinit funcţia de Rector al Școlilor Teologice din Leningrad.

Activitățile bisericești externe după absolvirea Academiei

În 1971, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim l-a însărcinat pe părintele ieromonah Chiril să decidă, în mod independent, intrarea sau nu a școlilor teologice din Biserica Ortodoxă Rusă în „Syndesmos” — frăția mondială a tinerilor ortodocși. Syndesmos a fost fondată în 1953 la inițiativa teologilor ortodocși și a personalităților bisericești, inclusiv a protoiereilor John Meyendorff și Alexander Schmemann, și a funcționat inițial doar în Europa de Vest și SUA. Din 1964, organizația include reprezentanți ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din Europa de Est.

Decizia privind intrarea Bisericii Ortodoxe Ruse în SYNDESMOS, părintele ieromonah Chiril urma să o ia în timpul adunării Syndesmos, la care a venit cu două scrisori semnate deja de Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicodim. Una prin care se adera la această organizație și alta care spunea că „decizia este amânată”. A făcut alegerea în mod independent — școlile teologice din Patriarhia Moscovei au aderat la Syndesmos. Părintele ieromonah Chiril a fost ales membru al Comitetului Executiv Syndesmos. Aceasta a fost prima lui ascultare diplomatică.

În data de 12 septembrie 1971, în ziua de prăznuire a Sfântului și binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski, părintele ieromonah Chiril a fost ridicat la treapta de arhimandrit, iar în data de 19 octombrie a aceluiași an, Sfântul Sinod l-a numit reprezentant al Patriarhiei Moscovei la Consiliul Mondial al bisericilor de la Geneva.

Arhimandritul Chiril a participat activ la toate evenimentele CMB. Din 1975 a făcut parte din comitetele central și executiv ale CMB și, fără a pierde nici măcar o singură întrunire, a participat la lucrările acestora până în 1998. În prima jumătate a anilor '70, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Chiril a devenit un participant permanent  la dialogurile teologice ale Bisericii Ortodoxe Ruse cu reprezentanți ai altor confesiuni. Cei trei ani petrecuți la Geneva i-au oferit viitorului Patriarh nu doar o vastă experiență în domeniul bisericesc-diplomatic, ci și posibilitatea de a comunica cu clerul rus și cu credincioșii din străinătate. 

Slujirea în scaunul de la Smolensk și Kaliningrad (1985-2009)

Cât timp Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril s-a aflat în scaunul de la Smolensk și Kaliningrad, au fost deschise 166 de parohii (94 în orașul și în regiunea Smolensk și 72 în orașul și în regiunea Kaliningrad). 52 de biserici ortodoxe au fost restaurate, iar 71 de biserici au fost reconstruite.

În 1989 a fost deschisă Școala Teologică din Smolensk, care a fost transformată în anul 1995 în Seminarul Teologic Ortodox din Smolensk.

Din 1998 funcționează Școala Teologică Interdiecezană, care instruiește dirijori de coruri bisericești, cateheți, pictori de icoane și surori ale milei. Pe lângă majoritatea parohiilor din eparhie există școli de duminică. Există licee și grădinițe ortodoxe.

Din 1992 sunt predate Bazele culturii ortodoxe în școlile publice de stat din regiunile Smolensk și Kaliningrad.

Preşedinte al Departamentului pentru Relații Externe Bisericești (1989-2009)

În calitate de președinte al DREB a fost angajat în activitatea legislativă, reprezentând Biserica Ortodoxă Rusă în comisiile pentru elaborarea legii URSS „Despre libertatea conștiinței și a organizațiilor religioase” din 1 octombrie 1990, a legii RSFS Rusă „Despre libertatea manifestării religiei” din 25 octombrie 1990 și a Legii federale a Federației Ruse „Despre libertatea conștiinței și a asociațiilor religioase” din 26 septembrie 1997.

Un alt document, pentru elaborarea căruia Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril a depus mult efort, a fost „Bazele învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse referitoare la demnitate, libertate şi drepturile omului”.

A participat la numeroase  inițiative internaționale comunitare și pacifiste, inclusiv în elaborarea unei poziții bisericești și în acțiuni interne de menținere a păcii în timpul evenimentelor din august 1991 și octombrie 1993. 

A fost unul dintre inițiatorii înființării Consliliului Mondial al Poporului Rus în 1993. În perioada 1993-2008, a participat și a susținut discursurile principale la Sinoade. De la alegerea sa în scaunul patriarhal din 2009, este președinte al Consiliului Mondial al Poporului Rus .

În calitate de președinte al Comisiei Sfântului Sinod pentru Renașterea Educației morale, religioase și a carității, a inițiat crearea unor departamente sinodale pentru educație religioasă, asistență socială și caritate, pentru cooperarea cu forțele armate și cu instituțiile de aplicare a legii. A fost autorul Conceptului de renaștere a carității și educației religioase, care a fost adoptat de Sfântul Sinod la 30 ianuarie 1991.

În 1994, a elaborat și a prezentat spre aprobare Sfântului Sinod „Conceptul de cooperare  a Bisericii Ortodoxe Ruse cu forțele armate”.

În perioada 1995-2000, a supravegheat și a prezentat Sinodului Arhieresc Jubiliar din anul 2000 elaborarea documentului „Bazele concepției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”.

A participat activ la restabilirea situației bisericești din Estonia. În acest sens, a vizitat Patriarhia Antiohiei și a Ierusalimului (în 1996  a călătorit în Liban, Siria, Iordania și Israel), și a participat la negocieri cu reprezentanții Patriarhiei de Constantinopol în Zürich (Elveția), o dată în martie, și de două ori în aprilie 1996, la Salonic, Tallinn și Atena (1996), în Odesa (1997), la Geneva (1998), la Moscova, Geneva și Zürich (2000), la Viena, Berlin și Zürich (2001), la Moscova și Istanbul (2003); de asemenea, a vizitat Estonia în mai multe rânduri, unde a purtat negocieri cu reprezentanții guvernului, membrii parlamentului și a comunitatății de afaceri a țării.

La 23 decembrie 1998, la inițiativa Înaltpreasfințitului Chiril, în Departamentul de relații externe, a avut loc o întâlnire a întâistătătorilor și a reprezentanților asociațiilor religioase tradiționale din Rusia: a Bisericii Ortodoxe Ruse, a comunităților islamice, iudaice și budiste, în cadrul căreia s-a luat decizia de a crea Consiliul Inter-religios al Rusiei cu un secretariat permanent, și au fost aleși cinci membri ai prezidiului: Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril, Muftiul Suprem Talgat Tadjuddin, Muftiul R. Gaynutdin, rabinul-șef al Rusiei Adolf Șaevici și Pandito Khambo Lama Damba Ayușeev.

S-a implicat activ în acțiunile de restabilire a păcii legate de Iugoslavia. În timpul răzoiului, a vizitat Belgradul de mai multe ori, purtând negocieri cu conducerea acestei țări, inițiind întemeierea unui grup internațional creștin informal de menținere și de restabilire a păcii în Iugoslavia (Viena, mai 1999), și convocarea unei conferințe internaționale inter-creștine pe tema: „Europa după criza din Kosovo: acțiunile posterioare ale bisericilor” în Oslo (Norvegia) în noiembrie 1999.

A fost conferențiarul principal la ședințele parlamentare dedicate temelor: „Bazele concepției sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse” (Moscova, 2001), „Religia și sănătatea” (Moscova, 2003), și „Îmbunătățirea legislației privind libertatea conștiinței și organizațiile religioase: practica aplicării, probleme și căi de soluționare” (Moscova, 2004).

A fost inițiatorul dialogului desfășurat cu organizațiile europene de la Bruxelles și întemeierii Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Ruse pe lângă organizațiile internaționale europene în 2002.

Interacțiunea cu Bisericile Ortodoxe Locale

Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril a dedicat mult efort dezvoltării contactelor bilaterale între Biserica Ortodoxă Rusă și Bisericile Ortodoxe Locale.

A fost primul reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse în „SYNDESMOS” — frăția mondială a organizațiilor ortodoxe de tineri. În perioada 1971–1977 a fost membrul Comitetului executiv de la „SYNDESMOS”. A participat: la Adunările Generale a VIII-a (Boston, 1971), a IX-a (Geneva, 1977), a Х-a (Filanda, 1980) şi a XIV-a (Moscova, 1992) ale acestei organizații; la prima Conferință Panortodoxă Presinodală (Chambésy, 1976) și la Comisia interortodoxă pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe de Răsărit (Chambésy, 1993 și 1999). A contribuit în calitate de conferențiar principal la consultarea ortodoxă „Viziunea şi înţelegerea comună a CMB” (Chambésy, 1995). A participat, de asemenea: la Consultarea pan-ortodoxă pe probleme legate de ecumenism (Tesalonic, 1998) și la Adunarea Întâistătătorilot Bisericilor Ortodoxe Locale pentru vindecarea schismei bisericești din Bulgaria (Sofia, 1998); la sărbătorirea Pan-ortodoxă cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de creștnism din Betleem (7.01.2000); la negocierile dintre Patriarhia Moscovei și cea a Constantinopolului (Istanbul, 1977, Geneva, 1978, Istanbul 1990, Moscova, 1991, Istanbul, 1993) și la consultări periodice pe marginea problemelor actuale dintre cele două Biserici. A purtat negocieri cu Biserica Ortodoxă a Constantinopolului în privința Estoniei și cu Biserica Ortodoxă Română cu privire la problema Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova (de două ori în 1997 la Geneva și o dată, în 1999, la Chișinău).

În 2005, în calitate de șef al delegației Bisericii Ortodoxe Ruse, a participat la înscăunarea Preafericitului Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului.

Făcând parte din delegațiile oficiale, în calitate de președinte al DREB, a vizitat toate Bisericile Ortodoxe Locale, însoțindu-i, inclusiv, pe Preafericiții Patriarhi Pimen și Alexei al II-le în călătoriile lor din străinătate.

În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ruse, a vizitat oficial Bisericile Ortodoxe Locale din: Constantinopol (2009), Alexandria (2010), Antiohia (2011), Ierusalim (2012), Bulgaria (2012), Cipru (2012), Polonia (2012), Grecia (2013), și România (2017).

Relațiile și cooperarea intercreștină 

În anii '90 ai secolului XX, Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril și DREB au dezvoltat o nouă strategie de construire a relațiilor cu lumea heterodoxă, care a fost aprobată la Sinodul Arhieresc Jubiliar din anul 2000. Sarcina creștinilor ortodocși este de a restabili unitatea Bisericii Universale pe baza adevărului intact, adică în Ortodoxie.

Dialogul Bisericii Ortodoxe Ruse cu heterodocșii s-a construit pe mai multe direcții:

• studiul problemelor de natură teologică în care Biserica Ortodoxă Rusă reprezintă păstrătoarea Tradiției Apostolice  și Patristice a Bisericii Ortodoxe, a învățăturii Sinoadelor Ecumenice și Locale.

•  lucrarea comună în domeniul slujirii societății acolo „unde acest lucru nu intră în conflict cu învățătura de credință și practica duhovnicească...  în volumul și formele pe care Biserica le consideră cele mai potrivite la momentul respectiv”.

• respingerea necondiționată a prozelitismului din partea confesiunilor tradiționale și neîngăduirea activității misionare a sectelor.

În anii '2000, cea mai mare atenție a fost acordată mărturiei comune a temeliei creștine a civilizației europene, pentru menținerea și restabilirea păcii, apărarea drepturilor creștinilor și a principiilor morale ale acestora etc. Aceste principii au determinat activitățile teologice și bisericești-diplomatice multi-vectoriale ale DREB și ale președintelui acestuia în dialoguri cu lumea heterodoxă atât sub formă de relații bilaterale, cât și în activitatea organizațiilor intercreștine.

Intronizarea Patriarhului 

În data de 5 decembrie 2008, la vârsta de 79 de ani, a trecut la cele veșnice Preafericitul Părinte Alexei al II-lea, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, care a condus Biserica Rusă peste 18 ani. Alegerea Înaltpreasfințitului Mitropolit Chiril, care ocupa locul al cincilea printre membrii permanenți din Sfântul Sinod după vechimea hirotoniei, drept locțiitor al scaunului patriarhal, a fost condiționată inclusiv de activitatea sa de președinte al DREB, de supravegherea personală a celor mai dificile direcții în relațiile Bisericii cu lumea din exteriorul ei de-a lungul întregii perioade de conducere a Bisericii de către Preafericitul Patriarh Alexei al II-lea.

Viitorul Părinte Patriarh Chiril a descris slujirea de Întâistătător a predecesorului său în felul următor:

Pe 9 decembrie, Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de un sobor de arhierei la Catedrala Hristos Mântuitorul. La sfârșitul Liturghiei a fost săvârșită slujba de înmormântare pentru Preafericitul Părinte Patriarh Alexei al II-lea, condusă de Preafericitul Părinte Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului. Printre cei care au participat la slujba de înmormântare s-au numărat Întâistătătorii Bisericilor din: Georgia, România, Grecia, Albania, Ținuturile Cehiei și Slovaciei și reprezentanții tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, numeroși invitați de onoare, inclusiv președintele Rusiei D.A. Medvedev și președintele guvernului Federației Ruse V.V. Putin, președinții Republicilor: Belarus, Moldova și Armenia și șefii misiunilor diplomatice din zeci de state. La slujba de înmormântare, vorbind despre predecesorul său, Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril a acordat o atenție specială uniității popoarelor ortodoxe, aflate în grija Bisericii Ortodoxe Ruse.

Alegerea celui de-al 16-lea Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii a avut loc într-o atmosferă deschisă fără precedent. De-a lungul întregii perioade de la adormirea Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea și alegerea Înaltpreasfințitului Mitropolit Chiril în scaunul patriarhal, a avut loc o discuție foarte vie în mass-media în privința candidaților. Sinoadele Arhieresc și Local au arătat că Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril  este singurul arhiereu capabil să unească majoritatea absolută a episcopatului, clerului, călugărilor și a mirenilor Bisericii Ortodoxe Ruse. 

În data de 1 februarie 2009, în Catedrala „Hristos Mântuitorul”, a avut loc intronizarea solemnă a Înaltpreafințitului Mitropolit Chiril în scaunul Patriarhilor Moscovei și a întregii Rusii. 

După slujba de mulțumire, Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiril, ca răspuns la salutul său în calitate de nou alesul Patriarh, a spus: